Desi traim intr-o epoca a vitezei si tindem sa ne concentram doar asupra anumitor aspect ale vietii si in special asupra carierei, unele femei reusesc sa gaseasca un echilibru si sa imbine armonios viata profesionala cu cea de familie. Una dintre activitatile aflate in pericol de disparitie, dar salvate de la exterminare prin aparitia crizei economice, este gatitul. Necesitate sau placere, gatitul sta la baza existentei umane fiind ridicat la nivel de arta prin talent si dedicatie de catre maestrii artei culinare.
Un astfel de maestru este doamna Cornelia Dumitrescu, inventatoare deja celebrei Ciorbe Radautene. Recent am avut onoarea de a o avea intre noi la sediul Asociatiei Femeilor Romance din Grecia. Cu aceasta ocazie am aflat direct de la sursa modul in care a fost inventata.
Ciorba Radauteana a aparut ca alternativa a Ciorbei de Burta, cea de-a doua fiind destul de greu de preparat si neagreata de toti consumatorii.
Reteta a aparut de fapt la sugestia sotului doamnei Cornelia. Acestia, locuind la tara, cresteau pasari si curcani din care preparau diverse mezeluri, pieptul de curcan neavand insa o intrebuintare aparte. Trecand prin mainile dibace ale doamnei Cornelia si combinat cu ingrediente simple si accesibile tuturor reteta a fost mai intai gustata la masa familiei ca mai apoi sa treaca in meniul restaurantului Nordic din orasul Radauti. Din motive economice insa pieptul de curcan a fost inlocuit cu cel de pui, in rest igredientele au ramas aceleasi. Noul fel de mancare a avut succes , fiind preluat in timp de restaurantele din intreaga tara si chiar de cele cu specific romanesc de peste hotare. Reteta exista in diverse variante fiind adaptata dupa specificul locului insa in forma ei originala o puteti gasi cu precadere in zona Bucovinei. Ingredientele sunt simple: piept de pui, supa concentrata de pui cu legume , usturoi, otet, faina de grau, smantana , oua.
Din pacate reteta nu a putut fi brevetata de catre doamna Cornelia deoarece a fost introdusa in meniul restaurantului cu numele orasului Radauti si nu sub un alt nume care ar fi permis inregistrarea lui ca si marca mai tarziu. Acest lucru nu o impiedica pe doamna Cornelia insa sa se dedice in continuate acestei meserii, administrand si acum restaurantul redenumit intre timp “National”.
Regretele doamnei sunt legate de lipsa profesionistilor in domeniul alimentatiei publice si a scolilor ce candva formau personal calificat. Extinderea afacerilor pasagere in acest domeniu au dus la o scadere a calitatii serviciilor prin superficialitatea cu care sunt tratate regulile de baza din alimentatia publica. Nu mai exista bucatari cu studii in domeniu ci doar persoane care prind meseria din mers fara a lucra dupa retete si cantitati exacte.
Doamna Cornelia ne spune si un lucru imbucurator insa: criza nu a afectat afacerea, semn ca romanii inca isi permit sa aprecieze produsele de calitate pe care ni le ofera meniul restaurantului” National”. Bineinteles calitatea acestora este controlata cu grija, in bucataria doamnei gasindu-si cu precadere locul produsele naturale si de la producatorii locali.
Nu ne ramane decat sa-i multumim pentru vizita la sediul Asociatiei, precum si pentru sfaturile utile si sa-i uram succes in continuare!
